ALB-NEGRU ÎN NUANŢE DE GRI

De ce ne mirăm când valuri imense ne lovesc, când râuri se revarsă? De câte ori am plantat un copac sau o floare?
În loc de păduri vedem zgârâie nori cenuşii, în loc de arbori falnici vedem mobiliere de lux în vitrinele magazinelor şi cioturi de rădăcini lăsate în voie pe dealuri. Ne tot întrebăm de ce, când noi suntem răspunzători nu numai de ce se întâmplă omenirii, dar şi de ceea ce i se întâmplă planetei. Ne vedem fiinţe superioare, dar am transformat Terra în coşul de gunoi al Universului.

Cum va arăta planeta peste 100 de ani?
Să ne imaginăm: oraşe întregi gri, fără pete de verdeaţă, zgârie-nori şi aer îmbâcsit, tehnologie atotprezentă şi sufocantă, oameni apăsaţi de grijile cotidiene şi prea obosiţi pentru a se bucura de micile plăceri ale vieţii.

Şi ce alegem să facem? VIITORUL NE APARŢINE!